6. Trecatoare …

 

5 Septembrie 2010 – Radio România Actualităţi, emisiunea Matinal de Week-end, realizator Gabriel Basarabescu, tema: Alegeri CSM 2010

Iulie 2010 – TVR2, Ora de Ştiri, invitată alături de domnul avocat Gheorghe Piperea, tema: Raportul Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu privind progresele realizate de România în cadrul Mecanismului de cooperare şi verificare

Aprilie 2010 – Radio Romania Actualităţi, emisiunea Matinal de Week-end, realizator Gabriel Basarabescu, tema: Judecătorii şi Curtea Constituţională

Aprilie 2010 – Realitatea TV, emisiunea 3 x 3, realizator Stelian Tănase

Martie 2010 – TVR2, Ora de Ştiri, invitată alături de domnii Zeno Sustac – membru în Consiliul de Mediere şi Claudiu Ignat – co-preşedinte UNMR, tema: Instituţia Medierii

31 August 2009 – interviu în România Liberă despre condiţiile exercitării profesiei

1 iunie 2009 – RFI, realizator Dan Tapalaga, invitată alături de domnul judecător Adrian Neacşu, tema: legea unică de salarizare

Joi, 5 august 2010, mi-am înregistrat la Curtea de Apel Bucureşti candidatura pentru alegerile CSM 2010.

Veţi găsi în această secţiune textul integral al scrisorii de candidatură, precum şi proiectul privind principalele obiective pe care le voi urmări în cazul alegerii în Consiliul Superior al Magistraturii.

Orice sugestie, critică, nemulţumire sunt bine primite la adresa: anamariapuiu_alegericsm2010@yahoo.com. Mi-ar plăcea ca mesajele dumneavoastră să fie semnate şi să indice judecătoria în care vă desfăşuraţi activitatea.

SCRISOAREA DE CANDIDATURĂ

Către

Colegiul de Conducere al

Curţii de Apel Bucureşti

STIMATE DOMNULE PREŞEDINTE,

Subsemnata PUIU Ana-Maria, născută la 21.04.1981, numită în funcţia de judecător prin Decretul Preşedintelui României, nr. 47/11.01.2008, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 30/15.01.2008, în calitate de judecător în cadrul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, în temeiul art. 7 din Legea nr. 317/2004 republicată, formulez prezenta

SCRISOARE DE DEPUNERE A CANDIDATURII,

prin care declar următoarele:

  1. Doresc să candidez pentru alegerea ca membru al Consiliului Superior al Magistraturii;
  2. Cunosc faptul că pot să-mi revoc această candidatură numai în termenul stabilit pentru depunerea candidaturilor.

 

STIMATE DOMNULE PREŞEDINTE,

ONORAŢI MEMBRI AI COMITETULUI ELECTORAL LOCAL,

Cu respect vă solicit ca, înregistrând, în condiţiile legii, această scrisoare de depunere a candidaturii, însoţită de toate documentele prevăzute de art. 7 din Legea nr. 317/2004 republicată, să mijlociţi comunicarea scrisorii către colegii judecători ce îşi exercită nobila profesie la judecătoriile din circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti, precum şi celor ce activează la judecătoriile din întreaga ţară.

DRAGI COLEGI,

Ne cunoaştem din Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti (perioada 2000 – 2004), din Institutul Naţional al Magistraturii (2004 – 2006) ori din instanţele în care ne-am desfăşurat activitatea în decursul timpului (din paradiziaca Judecătorie a Sectorului 6 Bucureşti unde am activat în anul II al Institutului, în perioada 2005-2006, din minunata Judecătorie Buzău, unde mi-am început cariera de judecător, în calitate de stagiar, în perioada august 2006 – ianuarie 2008, din provocatoarea Judecătorie Ploieşti unde am debutat ca judecător definitiv în ianuarie 2008 şi, nu în ultimul rând, din una dintre cel mai greu încercate instanţe, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, unde activez din ianuarie 2009).

Dumneavoastră sunteţi cei care, în acest interval de timp, mi-aţi îmbogăţit şi înfrumuseţat experienţa de viaţă şi activitatea de judecător. Dumneavoastră, colegii mei, sunteţi cei care m-aţi admirat şi încurajat. Sfatul şi, uneori, cenzura dvs. mi-au fost de mare folos, în egală măsură.

Dragostea faţă de profesia cu care ne-am însoţit, efortul susţinut, respectul de sine şi faţă de aproapele justiţiabil pentru care îndeplinim actul de justiţie, dorinţa de a contribui la creşterea gradului de civilizaţie al societăţii în care ne-am născut, am trăit, am studiat, căreia îi aparţinem, admiraţia şi satisfacţia faţă de lucrul bine făcut sunt cele care ne-au apropiat şi ne-au menţinut uniţi chiar şi în momentele mai grele.

Cu toate acestea, cu toată buna-credinţă şi bunăvoinţa de care am dat dovadă, constatăm că autoritatea judecătorească nu se bucură de încrederea necesară existenţei şi trăiniciei unui veritabil stat de drept, evaluările externe conţinând suficiente reproşuri faţă de stadiul procesului de reformă în sistemul judiciar.

Ce este de făcut, în aceste condiţii?

STIMAŢI COLEGI,

Lucruri simple. Pe care dumneavoastră le cunoaşteţi foarte bine.

Nu eu deţin cheia reuşitei noastre.

Puterea e la dumneavoastră şi reuşita noastră depinde de noi toţi.

Puterea ca România să aibă o justiţie creditată la adevărata valoare este la dumneavoastră.

Sistemul judiciar din România nu va fi evaluat ca fiind unul imparţial, independent, eficace, dacă nu vă veţi desfăşura activitatea în continuare cu dăruire.

Sistemul judiciar românesc va avea mult de suferit dacă dumneavoastră, în mod individual sau asociativ, nu veţi continua să vă implicaţi activ în organizarea profesiei, la nivel de instanţe sau de sistem.

Justiţia română nu va deveni mai credibilă prin simpla înnoire a componenţei Consiliului Superior al Magistraturii.

Societatea românească, în slujba căreia este recunoscută independenţa justiţiei, al cărei garant este Consiliul Superior al Magistraturii, are, în continuare, o extraordinară nevoie de dumneavoastră: judecători integri, imparţiali, independenţi, care să îşi exercite profesia cu dedicaţie, respect de sine şi faţă de justiţiabil, bună-credinţă, profesionalism şi răspundere, fără aroganţă şi fără suficienţă.

ÎNCREDEREA E ÎN JUDECĂTORI!

Societatea românească are nevoie de dumneavoastră.

Consiliul Superior al Magistraturii are, în aceeaşi măsură, nevoie de dumneavoastră. Calitatea de membru în Consiliul Superior al Magistraturii este onorantă doar în măsura în care mandantul este un corp de judecători de elită.

Din acest motiv, stimaţi colegi, accept marea responsabilitate spre care m-aţi îndreptat în timpul frumoasei noastre relaţii. Candidatura mă onorează şi mă obligă în egală măsură, pentru că ştiu că împărtăşesc acelaşi ideal al profesiei cu marea majoritate a colegilor mei.

Totuşi, aşa cum antamam anterior, constatăm că doar efortul şi calităţile judecătorilor nu conduc întotdeauna la o imagine impecabilă a justiţiei.

Ce vom face?

DRAGI COLEGI,

Vom lucra în echipă!

Dumneavoastră veţi continua, indiferent de vremuri, să depuneţi efortul pe care îl presupune activitatea unui judecător profesionist ce urmăreşte în permanenţă a desfăşura un bun serviciu public în beneficiul justiţiabilului ce îl evaluează.

Consiliul Superior al Magistraturii, partener al magistraţilor şi al societăţii, în aceeaşi proporţie, îşi va exercita atribuţiile prevăzute de Constituţie şi de lege cu integritate, bună-credinţă, profesionalism şi răspundere în slujba judecătorilor şi a statului de drept.

Printre sarcinile viitorului Consiliu se vor regăsi cu siguranţă recomandările Comisiei Europene care vizează câmpul de activitate al Consiliului, printre care se numără şi cele vizând echitabila repartizare a resurselor umane, eficientizarea procedurii, publicarea hotărârilor judecătoreşti şi, nu în ultimul rând, responsabilizarea sistemului judiciar.

Consiliului îi va reveni sarcina realizării unei bune comunicări, unei bune receptivităţi, atât dinspre corpul magistraţilor, cât şi dinspre justiţiabili. Pentru o bună comunicare trebuie evitată birocraţia, încurajată comunicarea informală. Judecătorii au nevoie de un Consiliu care să comunice foarte bine şi cu sistemul judiciar, dar şi cu justiţiabilii şi cu societatea în ansamblu.

Trebuie să învăţăm împreună a prefera reuşitele pe termen lung, iar nu pe cele facile, ce se înscriu într-un interval scurt de timp.

Nu foloseşte nimănui un Consiliu Superior al Magistraturii sindicalist. Nu foloseşte judecătorilor un Consiliu care să protejeze sistemul în dauna societăţii, dovedind astfel părtinire şi o subapreciere a calităţilor justiţiabilului.

Avem cu toţii nevoie de un Consiliu imparţial, echidistant ce trebuie să mulţumească deopotrivă interesele profesiei de magistrat, astfel cum acestea sunt recunoscute şi reglementate de lege, şi interesele societăţii, în slujba căreia judecătorii înfăptuiesc justiţia, unică, imparţială şi egală pentru toţi.

Îmi doresc din toată inima ca, avându-vă alături, să putem obţine, la finalul mandatului viitorului Consiliu, un bilanţ favorabil celui în care se învestesc în acest an atâtea speranţe.

Cu încredere,

Ana-Maria PUIU

Proiectul privind principalele obiective

pe care le voi urmări

în cazul alegerii în Consiliul Superior al Magistraturii

ÎNCREDEREA E ÎN JUDECĂTORI!

În calitate de judecător candidat pentru alegerea ca membru al Consiliului Superior al Magistraturii, propun proiectul: ÎNCREDEREA E ÎN JUDECĂTORI!

Acesta este crezul meu.

În vremurile tulburi pe care le trăim, societatea îşi îndreaptă privirea spre puterea judecătorească, justiţiabilii îşi pun ultima speranţă în hotărârea judecătorească, principalul act al judecătorului.

ÎNCREDEREA E ÎN JUDECĂTORI!

Nu putem să dezamăgim!

Eu am încredere în judecători.

Fără încrederea în judecători nu aş fi luat decizia de a candida.

Judecătorii sunt profesioniştii în drept învestiţi cu nobila misiune de a înfăptui actul de justiţie – serviciu public în slujba cetăţeanului care are dreptul la o justiţie independentă!

Judecătorii îşi înţeleg rolul pe care îl au în societate.

Judecătorii îşi exercită atribuţiile cu bună-credinţă, profesionalism şi respect faţă de justiţiabil.

Nu de puţine ori, judecătorii au sacrificat timpul petrecut în familie, plătind, de prea multe ori cu sănătatea, depunând eforturi pentru ca actul de justiţie înfăptuit în România să capete valenţe europene.

În numele colegilor mei judecători mi-am depus candidatura şi sunt pregătită să îmi asum responsabilitatea în calitate de membru al Consiliului Superior al Magistraturii.

În realizarea mandatului voi urmări ca, prin dăruire profesională, bună-credinţă, verticalitate, intransigenţă, diplomaţie şi echilibru, să-mi îndeplinesc atribuţiile prevăzute de lege, în scopul realizării obiectivelor pe care le propun astăzi judecătorilor.

Coordonatele obiectivelor pe care le voi urmări

în cazul alegerii în Consiliul Superior al Magistraturii

În asumarea principalelor obiective pe care mă angajez a le urmări în cazul alegerii în Consiliul Superior al Magistraturii, am avut în vedere rolul constituţional al Consiliului, atribuţiile pe care Constituţia ori legea le-a creat Consiliului, precum şi recomandările Comisiei către România, cuprinse în Raportul din iulie 2010 privind progresele realizate de România în cadrul Mecanismului de cooperare şi verificare.

Propun judecătorilor aceste obiective conştientizând că realizarea lor este condiţionată de armonizarea obiectivelor subsemnatei cu cele ale celorlalţi candidaţi, viitori membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, cu regret faţă de regula constituţională înscrisă în art. 133 alin. 5 din Constituţie, potrivit căreia hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii se iau prin vot secret.

Am conştiinţa că, după alegerea în calitate de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de Constituţie şi de lege, în cadrul Plenului sau al Secţiei, face ca votul meu să aibă consecinţă asupra independenţei şi carierei oricărui judecător sau procuror. O dată în plus mărturisesc responsabilitatea cu care accept să candidez.

Prezentarea principalelor obiective

pe care le voi urmări în cazul alegerii în Consiliul Superior al Magistraturii

  1. Garantarea independenţei justiţiei

Independenţa justiţiei – beneficiu al societăţii

Libertatea faţă de ingerinţe exterioare nedorite

Independenţa justiţiei în raport de guvern sau administraţie

Independenţa financiară a justiţiei

Remunerarea judecătorilor şi procurorilor

Unificarea practicii judiciare nu e atribuţie a CSM

CSM nu trebuie să formuleze puncte de vedere cu privire la interpretarea şi aplicarea legii

2. Apărarea imaginii justiţiei

Apărarea reputaţiei judecătorilor şi procurorilor

Comunicarea publică

3. Creşterea gradului de încredere în justiţie

4. Îmbunătăţirea situaţiei resurselor umane

Recrutare

Pregătire profesională iniţială şi continuă

Evaluare

Promovare

Transfer, delegare, detaşare

5. Identificarea volumului optim de muncă

6. Organizarea şi funcţionarea instanţelor

7. Atribuţiile prevăzute de articolul 38 din Legea nr. 317/2004

8. Răspunderea disciplinară a magistraţilor

9. Creşterea credibilităţii Consiliului Superior al Magistraturii

1. Garantarea independenţei justiţiei

Independenţa justiţiei – beneficiu al societăţii

Rolul Consiliului Superior al Magistraturii este cel de garant al independenţei justiţiei. Articolul 133 alin. 1 din Constituţia României statuează acest rol. Consacrarea constituţională a rolului Consiliului Superior al Magistraturii reprezintă o noutate adusă de revizuirea Constituţiei din 2003 deoarece până la această dată Constituţia din 1991 nu prevedea un asemenea rol al Consiliului.

Independenţa justiţiei este premisa statului de drept şi o garanţie fundamentală a procesului echitabil (art. 21 alin. 3 din Constituţie). Din acest motiv, independenţa justiţiei şi a judecătorilor este un beneficiu al societăţii şi al justiţiabilului, de care aceştia din urmă trebuie să fie conştienţi.

Judecătorii au responsabilitatea de a fi independenţi, de a se supune numai legii, potrivit articolului 124 din Constituţie, şi de a respinge orice tendinţă, încercare, act de nesocotire a independenţei de către guvern, grupuri de interese, justiţiabili ori chiar colegi judecători.

Totodată, judecătorii, odată ce îşi exercită profesia cu bună-credinţă, profesionalism, independenţă şi imparţialitate, au dreptul de a fi percepuţi ca atare de societate.

În acest context, intervine rolul Consiliului, de garant al independenţei justiţiei.

Libertatea faţă de influenţe externe nedorite

În îndeplinirea rolului său constituţional, viitorul Consiliu trebuie să acţioneze şi să respingă ferm orice încercare de atingere a independenţei judecătorului.

Consiliul are obligaţia de a sprijini corpul de judecători în a transmite publicului imaginea independenţei justiţiei şi are obligaţia de a comunica publicului de fiecare dată când există şi cea mai mică urmă de îndoială cu privire la independenţa justiţiei.

În îndeplinirea acestui rol constituţional al Consiliului, voi veghea în permanenţă ca judecătorii independenţi, imparţiali, integri şi profesionişti, să fie percepuţi de societate întocmai. Nu este suficient ca judecătorii să fie independenţi, ci este necesar ca viitorul Consiliu Superior al Magistraturii să vegheze ca independenţa judecătorilor să fie percepută şi de public. Pentru aceasta, se impune îmbunătăţirea comunicării publice a Consiliului, prin dezvoltarea şi aplicarea Strategiei de comunicare proiectate în noiembrie 2007.

Independenţa justiţiei în raport de guvern sau administraţie

Consiliul Superior al Magistraturii va veghea la respectarea Recomandării nr. R (94) 12 privind independenţa, eficienţa şi rolul judecătorilor şi importanţa standardelor stabilite, precum şi a altor standarde la problemele actuale din aceste domenii şi va acţiona prompt în sensul descurajării oricărei tendinţe a guvernului ori administraţiei de ingerinţă în independenţa justiţiei. Potrivit Recomandării nr. R (94) 12, „hotărârile judecătorilor nu trebuie să fie supuse niciunei reexaminări în afara procedurilor de apel prevăzute de lege”, iar „guvernul sau administraţia nu trebuie să invalideze retroactiv hotărârile judecătoreşti, cu excepţia celor privind amnistia, graţierea sau a altor hotărâri similare.”

Independenţa financiară a justiţiei

Potrivit principiilor fundamentale asupra sistemului judiciar din 1985, este de datoria fiecărui stat membru să ofere resurse adecvate pentru a-i permite sistemului judiciar să îşi îndeplinească funcţiile în mod adecvat. În acord cu Rezoluţia adunărilor generale ale judecătorilor din 2009, fidelă idealurilor exprimate în cursul anului 2009, voi continua să susţin:

– finanţarea corespunzătoare a sistemului judiciar,

– transferul bugetului instanţelor şi patrimoniului aferent de la Ministerul Justiţiei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conform Legii nr. 304/2004,

– sumele provenind din taxele judiciare de timbru, din impozitele plătite de avocaţi, notari, executori să constituie venituri la bugetul de stat şi să fie cuprinse distinct în bugetele de venituri şi cheltuieli ale ordonatorilor de credite din sistemul judiciar.

Remunerarea judecătorilor şi procurorilor

Independenţa justiţiei este influenţată şi de remunerarea judecătorilor şi procurorilor.

În acest sens, trebuie avute în vedere Avizul nr. 1 (2001) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) în atenţia Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei referitor la standardele privind independenţa puterii judecătoreşti şi inamovibilitatea judecătorilor şi Recomandarea nr. R (94) 12 privind independenţa, eficienţa şi rolul judecătorilor şi importanţa standardelor stabilite, precum şi a altor standarde la problemele actuale din aceste domenii.

Recomandarea nr. R (94) 12 prevede că „remunerarea judecătorilor trebuie garantată prin lege” şi „trebuie să fie corespunzătoare demnităţii profesiei şi responsabilităţilor pe care le au”.

Carta europeană conţine o recunoaştere importantă, pragmatică şi realistă a rolului unei remunerări corespunzătoare în protejarea faţă de „presiuni menite să influenţeze deciziile şi conduita judecătorilor în general”.

Mă angajez ca, şi în cazul alegerii în Consiliul Superior al Magistraturii, să continuu să apăr independenţa financiară a judecătorilor.

Unificarea practicii judiciare nu e atribuţie CSM

CSM nu trebuie să formuleze puncte de vedere cu privire la interpretarea şi aplicarea legii

Independenţa judecătorească presupune imparţialitate absolută din partea judecătorilor. Când deliberează într-un litigiu între oricare părţi, judecătorul trebuie să fie imparţial, adică liber faţă de orice relaţii, subiectivism sau părtinire care afectează – sau ar putea fi percepute de un observator rezonabil ca afectând – capacitatea sa de a decide independent.

Având rolul de a garanta independenţa justiţiei, Consiliul, autoritate cu atribuţii constituţionale şi legale în numirea, promovarea şi răspunderea disciplinară a judecătorilor, are obligaţia de a se abţine el însuşi de la a influenţa actul de justiţie prin sugerarea unei practici ca fiind unitare, stabilite ca atare în urma organizării unor întâlniri sub egida CSM ori prin formularea punctelor de vedere cu privire la interpretarea şi aplicarea legii.

Potrivit art. 126 alin. 3 din Constituţia României, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este instituţia care asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către instanţele judecătoreşti, potrivit competenţei sale.

Consiliul Superior al Magistraturii trebuie să se abţină a formula puncte de vedere cu privire la interpretarea şi aplicarea legii invocate într-un litigiu în curs, la solicitarea părţilor ori, în cazuri de nedorit, la solicitarea instanţelor de judecată.

Judecătorul este suveran în identificarea, interpretarea şi aplicarea dreptului incident situaţiei de fapt stabilite în urma analizării probelor administrate.

Consiliul Superior al Magistraturii va sprijini însă dezvoltarea programului Jurindex, precum şi a oricărei alte iniţiative de publicare integrală a jurisprudenţei.

2. Apărarea imaginii justiţiei

Apărarea reputaţiei judecătorilor şi procurorilor

Pentru garantarea independenţei justiţiei, rol ce se realizează şi prin administrarea imaginii publice a sistemului judiciar, viitorul Consiliu Superior al Magistraturii trebuie să reacţioneze prompt, prin soluţionarea în cel mai scurt termen a cererilor de apărare a reputaţiei judecătorilor, posibilele atingeri aduse reputaţiei judecătorilor prejudiciind atât imaginea individuală a judecătorului în cauză, cât şi independenţa justiţiei şi imaginea justiţiei transmisă publicului, cu certe consecinţe în timp sub aspectul încrederii publicului în independenţa justiţiei.

Reacţia Consiliului nu trebuie să fie doar de răspuns la o cerere de apărare a reputaţiei formulată de un judecător anume. Consiliul trebuie să se autosesizeze şi să formuleze în termen cât mai scurt un comunicat de presă, un punct de vedere public prin care, explicând specificităţile activităţii de judecată, să respingă susţinerile publice neadevărate, eronate, prin care, prin referire la activitatea unui judecător, se vatămă imaginea justiţiei independente.

Comunicarea publică

Garantarea independenţei justiţiei şi transmiterea către public a imaginii justiţiei independente nu se poate realiza decât printr-o bună comunicare publică, atât în interiorul, cât şi în exteriorul sistemului. Comunicarea este un factor esenţial al unui act de management performant.

Voi milita ca viitorul Consiliul să reacţioneze prompt, cât mai urgent cu putinţă, în orice situaţie de periclitare a imaginii justiţiei.

Voi depune eforturi ca viitorul Consiliu să conceapă, să dezvolte, să respecte şi să aplice o strategie de comunicare proactivă, nu doar ca răspuns (reactivă), pentru afirmarea şi apărarea independenţei şi aparenţei de independenţă a justiţiei.

Voi urmări ca în timpul mandatului de membru al Consiliului Superior al Magistraturii să contribui la o bună comunicare a Consiliului în interiorul sistemului judiciar, către magistraţii pentru care trebuie dezvoltate canale eficiente de comunicare informală, în afara şedinţelor Secţiilor / Plenului, prin audienţe oferite judecătorilor. În acest sens, au fost şi recomandările consultantului care a elaborat strategia de comunicare a CSM şi a sistemului juridic din România din 2007 care a sugerat crearea unui Birou de Relaţii cu Magistraţii în încercarea de susţinere a demersului de umanizare a comunicării în interiorul sistemului.

Voi practica şi încuraja comunicarea permanentă cu judecătorii şi procurorii, prin întâlniri periodice, reţea de internet internă / grup de discuţii / forum.

Comunicarea eficientă, lipsită de bariere formale, a Consiliului cu judecătorii se va traduce ulterior într-o bună comunicare a Consiliului către exteriorul sistemului judiciar. Un public intern motivat, informat şi credibil poate aduce beneficii pe termen lung sistemului judiciar.

Gradul de deschidere şi de transparenţă a Consiliului va fi monitorizat prin sondaje de opinie interne şi externe periodice.

Viitorul Consiliu va trebui să dezvolte în conştiinţa corpului magistraţilor şi să transmită publicului ideea că sistemul judiciar trebuie să-şi îndeplinească rolul de serviciu public, nu numai prin înfăptuirea actului de justiţie, dar şi prin stabilirea unui nou tip de relaţie între justiţie şi justiţiabil, încurajându-se transparenţa în comunicare şi facilitarea accesului la informaţii.

Trebuie dezvoltat un management activ al comunicării cu presa, bazat pe cultivarea relaţiilor şi facilitare continuă a înţelegerii specificităţilor din interiorul sistemului.

Pentru comunicarea Consiliului către exteriorul sistemului judiciar este de luat în calcul angajarea unui purtător de cuvânt specialist, consilier în comunicare, absolvent al studiilor de jurnalism şi comunicare publică. A se vedea în acest sens comunicarea publică a DNA care beneficiază eficient de serviciile unui astfel de purtător de cuvânt.

Pentru dezvoltarea unei bune comunicări publice, voi încuraja şi mă voi angaja în proiecte de educare a publicului larg în ceea ce priveşte rolul social al justiţiei şi drepturile omului.

Imaginea publică a sistemului judiciar, de care va fi responsabil viitorul Consiliu, este grav afectată de ideea generalizată potrivit căreia condamnările pe care Statul Român le-a suferit în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului sunt imputabile numai / în cea mai mare parte judecătorilor şi procurorilor. Consiliul Superior al Magistraturii, ar fi trebuit, chiar până la acest moment, să realizeze, prin direcţia de specialitate, şi să facă public un studiu din care să reiasă care este ponderea condamnărilor CEDO imputabile judecătorilor, precum şi cauzele şi ponderile celorlalte condamnări. Revine viitorului Consiliu sarcina elaborării acestei statistici.

3. Creşterea gradului de încredere în justiţie

Viitorul Consiliu Superior al Magistraturii va fi responsabil şi de creşterea gradului de încredere în justiţie.

Acest deziderat se va realiza în primul rând prin îndeplinirea atribuţiilor constituţionale şi legale ale Consiliului cu profesionalism, integritate, respect faţă de litera şi spiritul legii, cu respect manifest faţă de justiţiabil, cu bună-credinţă şi printr-o bună comunicare publică.

Consiliul va fi responsabil de cultivarea conştiinţei corpului de magistraţi că încrederea în justiţie vine după oferirea credibilităţii, iar aceasta se creează prin profesionalism şi integritate. Încrederea în justiţie nu se impune, ci se câştigă. Din acest motiv, cred cu tărie: ÎNCREDEREA E ÎN JUDECĂTORI! Consiliului îi revine sarcina motivării judecătorilor.

Sondajele de opinie având ca obiect încrederea publicului în justiţie vor constitui notă acordată Consiliului şi membrilor acestuia în evaluarea îndeplinirii acestei sarcini.

4. Îmbunătăţirea situaţiei resurselor umane

Un rol deosebit de important în activitatea instanţelor şi a parchetelor din România îl are managementul resurselor umane de care instanţa sau parchetul dispune în îndeplinirea competenţelor care îi revin.

Resursele umane rămân o provocare majoră, constată Comisia în Raportul din iulie 2010. Recomandările Comisiei de a aplica măsuri de urgenţă precum transferul posturilor vacante între instanţe de jurisdicţie diferite, acolo unde apar dezechilibre importante din punct de vedere al volumului de muncă, nu au fost respectate, iar România nu a luat nici alte măsuri corespunzătoare în acest sens.

Viitorul Consiliu trebuie să remedieze urgent problema resurselor umane, resimţită în primul rând de judecătorii şi procurorii din România, dar transmisă direct justiţiabilului prin actul de justiţie de care beneficiază.

Din această perspectivă, consider că printre priorităţi se înscrie aceea a suplimentării personalului auxiliar, continuarea dezvoltarea şi aplicarea programului pilot privind transferul sarcinilor administrative de la judecători la grefieri iniţiat de actualul Consiliu în iunie 2006.

Recrutare

Chiar dacă Guvernul, prin Ministerul Justiţiei, nu a realizat studii de impact pentru cele patru coduri, pentru strategie şi pentru legea „micii reforme”, în îndeplinirea funcţiei manageriale de previziune, Consiliul va trebui să realizeze, cu ajutor de specialitate, un studiu de impact al acestei legislaţii şi să prevadă care este necesarul de personal pe diverse grade de jurisdicţie. Consiliul va trebui să identifice numărul optim de judecători / procurori pe instanţă, respectiv parchet, precum şi numărul optim de grefieri pe instanţă / parchet.

Consiliul va urmări creşterea capacităţii Institutul Naţional al Magistraturii în cea ce priveşte formarea iniţială şi continuă a magistraţilor. Este de luat în calcul o iniţiativă legislativă, în forma permisă de art. 38 din Legea nr. 317/2004, pentru reducerea perioadei Institutului la 1 an, cu reducerea concomitentă a perioadei de stagiu, la 6 luni.

Pentru garantarea unor standarde profesionale pentru toţi magistraţii, viitorul Consiliu trebuie să respingă ferm accederea în magistratură pe bază de interviu. Recrutarea în magistratură trebuie să urmărească realizarea unui act de justiţie de calitate în beneficiul societăţii. Or, în aceste condiţii, recrutarea nu se poate realiza decât pe baza unor criterii obiective ce nu pot fi reflectate şi constatate printr-un simplu interviu. Oricât de mare ar fi nevoia de judecători şi procurori, primează necesitatea unor resurse umane de calitate. Nu ne permitem satisfacţii pe termen scurt (venirea în scurt timp a unui nou coleg cu care împărţim dosare), trebuie să urmărim satisfacţiile obţinute pe termen lung (aşteptarea şi primirea, după un interval de timp, a unui nou coleg cu care să împărţim nu numai dosare, ci şi mulţumirea justiţiabilului pentru care soluţionăm dosare).

Pregătire iniţială şi continuă

În calitate de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, voi urmări realizarea, prin intermediul Institutului Naţional al Magistraturii, a unei pregătiri iniţiale şi continue consistente şi de calitate, în materiile strict necesare carierei majorităţii magistraţilor, urmărindu-se regăsirea în actul de justiţie a investiţiei financiare realizate prin aceste cursuri. Trebuie abordată pragmatic această funcţie, mai ales în condiţiile limitării drastice a resurselor financiare.

Evaluare

Plecând de la modalitatea actuală, evaluarea trebuie îmbunătăţită, simplificată, eficientizată astfel încât, în completare cu o evaluare şi a instanţei ca organizaţie, să corespundă cu evaluarea realizată de justiţiabil, de un observator rezonabil.

Până când opinia majoritară va fi că evaluarea judecătorilor şi procurorilor este una justă, obiectivă, e de dorit a se înlătura condiţia calificativului obţinut la evaluare de la orice examen realizat în cadrul profesiei.

Promovare

Consiliul Superior al Magistraturii trebuie să dea dovadă de o mare responsabilitate şi de profesionalism în organizarea oricărui examen / concurs organizat în cadrul profesiei, ceea ce se va urmări şi în cazul promovării judecătorilor şi procurorilor.

Voi pleda ca promovarea să se realizeze pe criteriul specializării, în sensul promovării la o anumită secţie, prin parcurgerea unui examen / concurs susţinut prin probe la materii de specialitatea secţiei la care se urmăreşte promovarea.

Consider că este benefică – şi pentru sistem, şi pentru judecător / procuror – menţinerea modalităţii de promovare pe loc. Pentru judecător / procuror este incontestabil beneficiul unui acest gen de promovare. Pentru sistem este benefică această promovare deoarece se încurajează parcurgerea materiei de examen de persoane care, în lipsa acestor examene / concursuri nu ar avea nici timpul, nici motivarea de a parcurge consecvent aceste materii (doctrină, legislaţie şi jurisprudenţă). Se va regăsi în sistem rezultatul studierii acestora pentru examenul de promovare pe loc de către judecătorul din localitatea în care nu există tribunal ori curte de apel, astfel încât este împiedicat a promova efectiv fără perturbarea vieţii de familie. În plus, în situaţii extreme, prevăzute de art. 57 din Legea nr. 303/2004, se va putea da eficienţă instituţiei delegării, judecătorul solicitat având gradul instanţei care are nevoie de personal.

Cât priveşte promovarea la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, opinez pentru organizarea unui concurs, prin intermediul unor comisii de specialitate. Consiliul Superior al Magistraturii va avea ca atribuţie doar organizarea acestui concurs.

Funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate fi dobândită în urma unui simplu interviu.

Viitorul Consiliu nu îşi permite continuarea actualei practici.

Membrii Consiliului nu au dovedită calitatea profesională de a examina candidaţii pentru promovarea la cea mai înaltă instanţă.

Nu am dreptul moral a oferi unui candidat la funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie un vot la finalul unui interviu constând în întrebări de specialitate pentru care nu am primit o calificare, pentru care nu am o calitate verificată.

Alegerea în calitate de membru al Consiliului Superior al Magistraturii nu se realizează în urma evaluării cunoştinţelor la materiile din care, până la acest moment, actualul Consiliu şi-a permis a evalua candidaţii la funcţia de judecător de Înaltă Curte.

Transfer, delegare, detaşare

În soluţionarea cererilor de transfer, delegare, detaşare, voi milita pentru transparenţă maximă. Pentru fiecare ordine de zi, se va realiza un tabel detaliat cu cererile şi punctajul fiecăreia, în raport de criteriile prevăzute de regulament, astfel încât soluţiile Consiliului în această materie să fie previzibile, bazate pe criteriile prevăzute de lege, cunoscute de fiecare titular al cererilor aflate pe ordinea de zi.

Nu sunt împotriva delegărilor, detaşărilor în alte instituţii. Este de dorit ca în aceste instituţii să se regăsească persoane care au parcurs concursurile / examenele prevăzute de lege pentru dobândirea calităţii de judecător. Vor putea fi încuviinţate astfel de cereri, pentru motive temeinice, din care să reiasă că persoana judecătorului este mult mai necesară în instituţia la care se solicită delegarea, detaşarea. Vor fi încuviinţate astfel de cereri doar dacă nu este afectată activitatea în instanţa la care funcţionează judecătorul solicitant  şi doar dacă există cereri de delegări, detaşări la instanţa la care funcţionează judecătorul.

Se va analiza oportunitatea unei iniţiative legislative (în forma prevăzută de art. 38 din Legea nr. 317/2004), în ceea ce priveşte calitatea persoanei în perioada delegării / detaşării la altă instituţie. Atât timp cât nu desfăşoară activitate de judecător, consider că solicitantul trebuie să fie suspendat din această funcţie, iar perioada detaşării, delegării la altă instituţie să nu fie considerată vechime în magistratură.

5. Identificarea volumului optim de mun

Aşteptările judecătorilor sunt foarte mari la acest capitol. Aceasta şi pentru că li s-a promis de acum şase ani un volum optim de muncă. Li s-a oferit abia în anul 2009 un proiect ce nu şi-a dovedit eficienţa, nici în ceea ce priveşte judecătorii, cu atât mai puţin în ceea ce priveşte justiţiabilii.

Managementul resurselor umane şi crearea condiţiilor pentru un volum optim de muncă sunt capitolele în raport de care viitorul Consiliu va fi notat de judecători.

Pentru crearea condiţiilor unui volum optim de muncă, un prim pas este cel al identificării volumului optim de muncă. Procesul de identificare a volumului optim de muncă nu este unul facil şi în niciun caz nu poate da bune rezultate după cinci-şase luni de întâlniri lunare a unui grup de 10 oameni. În Germania volumul optim de muncă a fost identificat şi aplicat, în primă fază în instanţe pilot, după o perioadă de 6 ani în care au fost implicaţi activ foarte mulţi judecători.

Aşadar, conştientă că aşteptările foarte mari ale judecătorilor se îndreaptă în această direcţie, promit că mă voi implica în identificarea volumului optim de muncă.

Fără a promite un termen nerealist (de un an) pentru identificarea volumului optim de muncă, consider că la finalul anului 2011 judecătorilor trebuie să li se comunice care este proiectul Consiliului pentru identificarea volumului optim de muncă, să li se aducă la cunoştinţă calendarul acestui proiect, instanţele pilot, pârghiile de motivare a implicării judecătorilor în acest proiect, astfel încât la finalul anului 2012 să avem deja o primă evaluare a rezultatelor ce se pot atinge prin proiectul creat de echipa noului Consiliu.

6. Organizarea şi funcţionarea instanţelor

În strânsă legătură cu garantarea independenţei justiţiei, opinez că viitorul Consiliu Superior al Magistraturii trebuie să recunoască şi să încurajeze autonomia instanţelor, de grade diferite, cu număr de personal diferit, funcţionând în zone geografice diferite.

Îmbrăţişez ideea ca viitorul CSM să adopte doar un regulament, acordându-se posibilitatea fiecărei instanţe ca, prin intermediul colegiului de conducere, să adopte normele necesare unei bune funcţionări în raport cu specificul şi nevoile fireşti generate de factorii mai sus enunţaţi. În acest mod, avându-se în permanenţă în vedere rolul instanţelor de înfăptuire a actului de justiţie, serviciu public în slujba cetăţeanului, instanţele vor fi încurajate şi responsabilizate a răspunde cât mai eficient publicului ce apelează la acest serviciu.

Consiliul va realiza un ghid de bune practici aplicabile în organizarea şi funcţionarea instanţelor, pe care instanţele, în scopul satisfacerii publicului, îl vor putea însuşi ori dezvolta.

Consider că trebuie acordată libertatea judecătorului ca, după repartizarea aleatorie a cauzei, în raport de conţinutul cererii analizat prin prisma art. 112 C.pr.civ., în raport de obiectul cauzei şi de încărcătura completului, să fixeze primul termen de judecată.

De asemenea, cred că trebuie renunţat la citarea tuturor părţilor din şedinţele de judecată (în majoritate, de 50 – 100 – 150 dosare) pentru aceeaşi oră, de regulă 08.30. Trebuie încurajaţi judecătorii, instanţele să fixeze nu doar termenele de judecată în raport de încărcătura completelor, ci şi orele de discutare a cauzelor. În acest mod se va respecta solemnitatea şedinţei de judecată care nu se va mai desfăşura în săli pline ochi de persoane şi se va manifesta respectul cuvenit faţă de persoana, timpul şi banii (timpul înseamnă bani) justiţiabilului.

În privinţa organizării instanţelor, viitorul Consiliu trebuie să realizeze degrevarea judecătorului de scrierea olografă a soluţiei în condică. Este total anacronică situaţia în care în anii 2000, după redactarea minutei pe calculator, în condiţiile înscrierii minutei în Ecris, de la ora 21 la ora 22, în ziua de şedinţă (începută la ora 08.30) judecătorul român să scrie olograf soluţia în condica de şedinţă.

Pentru început, este de încurajat iniţiativa colegilor care au recurs la procurarea unor ştampile, mai ales în materia încuviinţării executărilor silite unde, în 95 – 100 % din dosarele şedinţelor de cel puţin 100 de dosare, soluţia este „Admite cererea”.

Viitorul Consiliu va participa activ la îmbunătăţirea aplicaţiei Ecris, astfel încât acest program să profite înfăptuirii actului de justiţie în bune condiţii, conform procedurii prevăzute de lege, iar nu activitatea instanţei să fie încorsetată de limitele tehnice ale acestui program. De asemenea, factorul uman ce utilizează programul va trebui să fie unul performant, de specialitate, nefiind suficientă deprinderea din practică a funcţiilor acestei aplicaţii informatice.

Cred că trebuie recunoscută instanţelor libertatea de a astabili singure, în colegiul de conducere, înfiinţarea şi numărul completelor specializate, în raport de obiectul şi numărul cauzelor de minori şi familie, de fond funciar, etc., înlăturându-se birocraţia prin care se solicită Consiliului permisiunea încuviinţării acestui tip de complete.

Pentru crearea condiţiilor necesare formării unei echipe manageriale eficiente, pentru responsabilizarea preşedintelui de instanţă, consider că viitorul Consiliu trebuie să aibă atribuţii doar în organizarea examenului / concursului pentru numirea preşedintelui de instanţă, urmând ca, ulterior, ca şi în cazul preşedinţilor de secţii, vicepreşedintele de instanţă să fie numit, la propunerea preşedintelui care va fi responsabil de rezultatele echipei manageriale astfel formate, de managementul instanţei, de buna organizare şi funcţionare a organizaţiei în scopul livrării unui serviciu public de calitate.

7. Atribuţiile prevăzute de articolul 38 din Legea nr. 317/2004

Potrivit art. 38 alin. 5 din Legea nr. 317/2004, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii poate sesiza ministrul justiţiei cu privire la necesitatea iniţierii sau modificării unor acte normative în domeniul justiţiei.

În cadrul bunei comunicări pe care mi-o doresc în relaţia cu judecătorii, în urma sugestiilor transmise de corpul judecătorilor Consiliului, la solicitarea acestuia, dar şi la iniţiativa încurajată a judecătorilor, viitorul Consiliu va susţine dezvoltarea activităţii Direcţiei Legislaţie, astfel încât, printr-o atitudine proactivă, şi nu doar la solicitarea Ministerului, Consiliul să contribuie la crearea unui cadru legislativ adecvat actului de justiţie.

Alineatul 6 al art. 38 din actul normativ amintit prevede: Consiliul Superior al Magistraturii elaborează anual un raport privind starea justiţiei şi un raport privind activitatea proprie, pe care le prezintă Camerelor reunite ale Parlamentului României  până la dat de 15 februarie a anului următor şi le publică în Monitorul Oficial al României, partea a III-a, şi pe pagina de Internet a Consiliului Superior al Magistraturii.

În îndeplinirea acestei atribuţii legale, Consiliul nu trebuie să se limiteze la întocmirea unor rapoarte aride, formale, pe care să le transmită doar Camerelor. Cu diplomaţie, Consiliul trebuie să solicite stabilirea unei date la care să se înscrie pe ordinea de zi prezentarea şi susţinerea acestor rapoarte în Parlament.

8. Răspunderea disciplinară a magistraţilor

Contrar unor opinii exprimate, judecătorul român este răspunzător pentru activitatea desfăşurată şi este conştient de posibilitatea tragerii la răspundere disciplinară şi civilă.

Problema răspunderii disciplinare a magistraţilor este foarte delicată deoarece, pe de o parte, contrar aparenţelor, în sistem se resimte o temere instinctivă şi viscerală faţă de Consiliul Superior al Magistraturii, iar pe de altă parte, la justiţiabil, la societate în ansamblu nu a ajuns semnalul, imaginea responsabilităţii şi răspunderii magistraţilor, astfel încât opinia generală este aceea că magistraţii nu răspund.

Această stare de fapt constituie un mare minus în evaluarea activităţii actualului CSM şi revine viitorului Consiliu Superior al Magistraturii sarcina de a îndrepta lucrurile:

Sub primul aspect învederat, starea de spirit din interiorul sistemului trebuie îmbunătăţită. Se va realiza în timp acest obiectiv, printr-o practică transparentă, fermă, consecventă, adusă la cunoştinţa magistraţilor prin publicarea pe site-ul Consiliului a hotărârilor date în materie disciplinară şi prin elaborarea unor culegeri de practică ce să reflecte fermitate, consecvenţă şi proporţionalitate în aplicarea sancţiunilor.

De bun augur consider că ar fi ca viitorul Consiliu să elaboreze şi un ghid de bune practici, în materie disciplinară, precum şi în cea a eticii şi deontologiei în care de curând s-au recunoscut Consiliului atribuţii. În acest din urmă domeniu trebuie deschise canale de comunicare facilă, lipsite de piedici şi întârzieri birocratice, prin care judecătorii să poată solicita şi obţine în termen scurt un punct de vedere, o sfătuire din partea Consiliului.

Viitorul Consiliu trebuie să recapete încrederea judecătorilor şi să le dezvolte conştiinţa că judecătorii răspund nu în faţa CSM-ului, ci în faţa societăţii organizate în stat de drept care a reglementat Consiliul în scopul garantării independenţei justiţiei. Independenţa justiţiei este în strânsă legătură cu imparţialitatea, integritatea, profesionalismul judecătorului.

Judecătorii nu contestă răspunderea lor prevăzută de lege. Judecătorii îşi doresc însă un Consiliu consecvent şi în materie disciplinară.

Cât priveşte imaginea publicului potrivit cu care magistraţii nu ar răspunde, viitorul Consiliu trebuie să urmărească transmiterea eficientă către public a practicii ferme, consecvente, previzibile şi proporţionale pe care o va crea în domeniul disciplinar, astfel încât să se transmită publicului viziunea atât a Consiliului, cât şi a marii majorităţi a judecătorilor şi procurorilor care îşi doresc ei înşişi un corp profesional integru, profesionist, identificarea şi sancţionarea în termen cât mai scurt a abaterilor disciplinare. Niciun judecător / procuror integru şi profesionist, iar marea majoritate se caracterizează astfel, nu preferă şi nu acceptă să fie asociat cu un coleg ce nu înţelege a-şi îndeplini activitatea, potrivit standardelor profesiei pentru care a optat.

Referitor la posibilitatea trecerii Inspecţiei Judiciare din organigrama CSM-ului, în subordinea Ministerului Justiţiei ori a Parlamentului, mă pronunţ ferm împotrivă. Acordarea atribuţiilor de cercetare şi sancţionare a abaterilor disciplinare unui organism aflat în subordinea unei alte autorităţi decât cea judecătorească, pe lângă faptul că ar contraveni art. 134 din Constituţie, ar însemna dezechilibrarea puterilor statului de drept în defavoarea celei judecătoreşti şi ar constitui astfel o ingerinţă în independenţa justiţiei, motiv pentru care, în îndeplinirea rolului constituţional, în calitate de membru al garantului independenţei justiţiei, voi milita împotriva unui astfel de transfer de atribuţii.

Recomandarea nr. R (94) 12 prevede: „Statele trebuie să aibă în vedere înfiinţarea, prin lege, a unui organism special competent care are sarcina de a aplica sancţiuni şi măsuri disciplinare, acolo unde acestea nu sunt soluţionate în instanţă, şi ale cărui hotărâri vor fi controlate de un organ judecătoresc superior, sau care este organul superior propriu-zis.”

Carta europeană atribuie acest rol autorităţii independente care sugerează că trebuie să intervină în toate aspectele legate de selectarea şi carierea tuturor judecătorilor.

9. Creşterea credibilităţii Consiliului Superior al Magistraturii

Viitorul Consiliu Superior al Magistraturii va pleca la drum cu un mare deficit de încredere faţă de credibilitatea oferită de Consiliul ce îşi încheie anul acesta mandatul constituţional.

Cu toate acestea, mari speranţe sunt învestite în noul Consiliu. Atât cetăţenii, cât mai ales judecătorii şi procurorii îşi doresc un Consiliu care să îi reprezinte, să le comunice, să le apere imaginea pe care, zi de zi, cu mari eforturi, încearcă să şi-o construiască.

Obligaţia viitorului Consiliu de a creşte credibilitatea instituţiei este una constituţională: nu poţi fi garantul independenţei justiţiei dacă ai deficit de credibilitate.

Viitorul Consiliu va trebui să comunice mai bine, să fie profesionist, să asculte vocea corpului de magistraţi, să fie sensibil la aşteptările societăţii.

Prin perseverenţă, încredere în magistraţii pe care îi reprezintă, prin colaborarea cu aceştia şi deschiderea spre societate, prin reuşita proiectului de repartizare echitabilă a resurselor umane, prin managementul performant al resurselor umane, prin identificarea profesionistă a volumului optim de muncă, am convingerea că viitorul Consiliu va oferi o credibilitate sporită ce va avea corespondent într-o încredere mai mare a societăţii şi a sistemului judiciar în instituţia constituţională a Consiliului Superior al Magistraturii.

Succesul obiectivelor propuse depinde în primul rând de acceptarea lui de judecătorii, cărora li se adresează şi de lucrul în echipă – între membrii viitorului CSM, pe de o parte, respectiv între membrii viitorului CSM şi corpul magistraţilor, pe de altă parte.

Eu îmi voi îndeplini atribuţiile plecând de la premisa că membrul Consiliului Superior al Magistraturii trebuie să fie un factor de echilibru şi coeziune pentru întregul corp de judecători şi de procurori, un liant între societate şi judecători / procurori, care să reuşească întâlnirea armonioasă a aşteptărilor justiţiabililor cu profesionalismul judecătorilor/procurorilor.

Rezultatele unui Consiliu Superior al Magistraturii profesionist ar trebui să fie deja vizibile până la sfârşitul anului 2012, iar ele să fie cuantificabile pe de o parte în încrederea crescută a publicului în justiţie, iar pe de altă parte într-un climat de lucru motivant pentru judecători şi procurori.

Cu încredere,

ÎNCREDEREA E ÎN CONTINUARE ÎN JUDECĂTORI!

Vineri, 17 septembrie 2010, începând cu ora 13.00, judecătorii de la judecătoriile din raza Curţii de Apel Bucureşti au participat la Adunarea Generală convocată în scopul desemnării candidatului pentru alegerile CSM 2010.

Cele 225 de voturi s-au împărţit astfel: Marius BADEA-TUDOSE – 88 de voturi, Mariana FELDIOREANU – 69 de voturi, Ana-Maria PUIU – 68 de voturi, înregistrându-se un vot nul.

Potrivit Legii nr. 317/2004, deoarece niciun candidat nu obţinuse 50 % + 1 din voturi, urma a se desfăşura în aceeaşi zi turul doi între primii doi candidaţi clasaţi. Din lipsă de cvorum, turul II a fost amânat pentru data de miercuri, 22 septembrie 2010, ora 13.00.

Aş dori în primul rând să o felicit pe doamna judecător Mariana FELDIOREANU pentru campania desfăşurată şi pentru rezultatul obţinut în aceste alegeri preliminare. Îi doresc mult succes în continuare! Important e ca şi dumneaei să şi-l dorească.

Personal, vă mulţumesc tuturor celor care aţi crezut în mine şi aţi susţinut proiectul meu. Eu voi continua să lupt pentru ideile mele, care acum au devenit şi ale dumneavoastră. Am încredere că veţi fi în continuare alături de mine.

Este momentul să fim mult mai uniţi şi să avem încredere în puterea noastră de a schimba sistemul actual.

Doamna judecător Mariana FELDIOREANU trebuie să ştie că ne are alături pe noi toţi, cei care avem încredere în judecători, în judecătorii simpli, cu funcţii de execuţie, integri şi independenţi, profesionişti şi de bună-credinţă ce alegem să ne învestim încrederea în candidatul care a dovedit până la acest moment integritate, independenţă, implicare efectivă şi consecventă în activitatea sistemului de justiţie.

Voi reaminti ceea ce am subliniat în timpul fiecărei vizite: în aceste alegeri ne desemnăm reprezentantul în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii. Potrivit Constituţiei, CSM-ul este garantul independenţei justiţiei! Alegeţi-vă reprezentantul care a dovedit până la acest moment că e dornic şi, mai ales, capabil, să vă apere independenţa.

„ÎNCREDEREA E ÎN JUDECĂTORI!” nu e un simplu slogan. Încrederea mea – că voi fi aleasă membru în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, că voi aduce la îndeplinire obiectivele proiectului – a fost în judecători! Încrederea mea nu a fost în viitorul CSM, a cărui componenţă, Slavă Domnului!, nu o cunosc. Încrederea mea nu a fost nici în actualul CSM, care Slavă Domnului! nu mă susţine. Eu nu am avut şi nu am nevoie de susţinerea nici a actualului, nici a viitorului, nici a actualului-viitor CSM. Mi-a fost suficientă încrederea în judecători. Iar aceştia nu m-au dezamăgit. Faptul că 30,22 % dintre alegători au crezut într-un tânăr judecător la început de carieră mă onorează şi mă obligă în continuare.

Privirile sclipitoare, amabile şi pline de încredere ale colegilor, primirile calde, discuţiile purtate în instanţe, nevoia de schimbare (nu doar la faţă, ci mai ales în spirit) resimţită în aproape toate instanţele vizitate sunt cele pentru care voi continua să lupt şi vă asigur, pe voi, cei care nu vă daţi plecaţi, că nu vă va fi mai uşor cu mine, departe de voi!

judecător Ana-Maria PUIU