5. Premii

UNDE ALERG?

 (Eseu – Premiul al III-lea, Concursul de eseuri din luna Martie 2012 organizat de Revista Familia Ortodoxa)

Se spune că ne-am născut cu un certificat de deces în mână; sau, altfel spus, că toţi suntem datori cu o moarte.

Şi atunci, unde alerg?

Destinaţia este una şi aceeaşi pentru fiecare: Finalul unui drum pe care am fost trimişi să îl parcurgem spre desăvârşire. Ţelul final al vieţii noastre este mântuirea şi cunoaşterea în acest fel a Împărăţiei lui Dumnezeu.

 

Bartolomeu Anania vorbea despre dinamica Împărăţiei Cerurilor care cunoaşte trei ipostaze[i]:

„1). liturgică: Oamenii din Împărăţia liturgică se află pe puntea navei, unde s-au îmbarcat prin botez şi unde rămân pe toată durata vieţii lor. Angajaţi pe scara staturilor morale, unii mor în stare de sfinţenie, alţii rămân pe treptele inferioare, în timp ce alţii se pot prăbuşi în prăpastie chiar de pe penultima treaptă. (…)

2). aurorală: Prin moartea trupească, fiecare om trece în Împărăţia aurorală, care e de natură pur spirituală. Acolo se petrece judecata particulară a fiecăruia, prin care se face o primă selecţie: sufletele celor drepţi se înalţă de pe punte în rai, ca nişte păsări odihnite în văzduhul luminos al pânzelor şi catargelor, fiecare la măsura vredniciei sale (sau, cine ştie? Poate că, prin vrerea lui Dumnezeu, sfinţii şi cei mai buni dintre cei drepţi îşi iau de aici zborul către limanul cel neînviforat, unde vor începe să populeze viitoarea Împărăţie plenară, în aşteptarea rugătoare a celor de după ei), în timp ce păcătoşii ce coboară în iad, în adâncurile calei, unde duc o existenţă mucedă, vâscoasă, larvară, fiecare la măsura ticăloşiei lui. Prin temporalitatea lor, însă, în amândouă se pot produce schimbări de statut moral. (…)

3). plenară: Ajunsă la capătul călătoriei, nava îi va preda lui Dumnezeu întreaga încărcătură, atât pe viii ce se vor afla atunci pe punte, cât şi pe morţii din susul şi din josul acesteia, pentru ca sufletele unite – sau reunite – cu trupurile transfigurate prin înviere să se supună Judecăţii de Apoi, în urma căreia se va constitui, definitivă şi veşnică, Împărăţia plenară.

 

Făcând o analiză a scurtei mele experienţe de viaţă constat că mai important pentru mine e să mă întreb: De ce alerg? Pentru că, dacă e să pun în practică alegoria prezentată de Bartolomeu Anania, la punctul final al călătoriei cu care m-a mandatat Dumnezeu la trimiterea mea pe lume se poate ajunge numai după ce am urcat în Corabia Bisericii.

Or, călătoria parcursă pe puntea Navei Bisericii se face lent, firesc, domol, în bună prietenie cu timpul duhovnicesc.

 

Deci, de ce alerg?

Alerg pentru că la o oprire, într-un port, am pierdut Corabia. Alerg pe ţărm pentru că nu sunt în Corabie să înaintez agale. Am pierdut pentru moment locul în Corabie. Dar alerg să-l redobândesc şi să miros din nou mireasma de tămâie de pe puntea Navei.

Aceasta trebuie să fie explicaţia maratonului de moment.

 

În copilărie, când aveam farul călăuzitor al sfinţeniei bunicii materne, timpul se scurgea altfel, iar eu pluteam în mod firesc. Eram la bordul şi adăpostul Corabiei pe care mă urcase scumpa mea bunică.

Când ea s-a stins, momentul a coincis cu cel al intrării mele în ale tinereţii valuri. Ei bine, atunci am pierdut locul din Corabia Bisericii care mă conducea încet, dar sigur spre Împărăţia Cerurilor.

Atunci am început să alerg: între oraşul natal şi cel al studenţiei, între un examen şi altul, între casă şi locul de muncă. Totul era o alergătură: eu fugeam de rugăciune, iar timpul fugea pe lângă mine. Eram sigură pe mine şi totuşi, nicio linie intermediară de sosire nu îmi oferea certitudinea copilăriei, aceea că sunt pe drumul cel bun.

 

Şi iată că Bunul Dumnezeu – la stăruinţele rugătorilor mei, din Cer şi de pe pământ (cărora nu am cuvinte să le mulţumesc) – a apăsat, ca de fiecare dată, pe butonul potrivit: m-a smerit, astfel m-a luminat şi în momentul imediat următor am conştientizat: sunt pe ţărm. Mă agit inutil. Vehiculul care mă putea duce la capătul călătoriei de pe această lume circulă paralel cu mine: pe mare, nu pe ţărm.

În acel moment, am mulţumit Domnului. Am făcut semn (Semnul Crucii). Am cerut ajutor. Corabia a oprit. Am urcat din nou pe punte, încerc să îmi recâştig locul şi mă rog la Bunul Dumnezeu să nu mai apară în drum un alt port ispititor care să mă piardă din nou. Amin.


[i]  Bartolomeu Anania, Arhiepiscopul Clujului, Cartea Deschisă a Împărăţiei, O însoţire liturgică pentru preoţi şi mireni, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 2007, p. 20, 21.

 

Premiantii Concursului JURIDICE.RO (http://www.juridice.ro/32089/premiantii-concursului-juridice-ro.html)

Coruptia vazuta din interior. Concurs. Castigatorii (http://www.juridice.ro/35897/coruptia-interior-concurs-castigatori.html)

 

I. Definirea problemei

Elaborarea unei lucrari cu tema „Coruptia vazuta din interior”, in cadrul unui concurs destinat magistratilor reprezinta un pas important. Inseamna ca se admite ca exista coruptie si ca aceasta poate fi perceputa si din interior[1]. Este mare lucru caci, asa cum s-a sesizat si s-a avertizat in multe randuri[2], coruptia sistemului judiciar a reprezentat pana acum un subiect tabu, cel putin pentru cei care alcatuiau miezul sistemului judiciar (magistrati) si pentru responsabilii acestui segment al societatii (Consiliul Superior al Magistraturii)[3].

Pana la acest moment, exista reglementari internationale[4], reglementari interne[5] privind fenomenul coruptiei, avem o strategie nationala anticoruptie[6], insa exista o foarte slaba (aproape imperceptibila) asumare a fenomenului din interiorul sistemului judiciar.

Coruptie a existat, exista si nu avem speranta ca va fi starpita. Acest fenomen caracterizeaza societatea romaneasca, dar nu este strain altor societati. Ceea ce este de dorit este prevenirea, combaterea, diminuarea coruptiei. Acest obiectiv este posibil. Pentru realizarea lui este necesara recunoasterea, asumarea, demascarea si sanctionarea coruptiei in sistemul judiciar.

Din interior (din sistemul judiciar), afirmam de la inceput, coruptia se vede mult mai mica decat se vede prin ochii celor din afara. Apreciem ca din afara coruptia se prezinta ca o caracteristica a sistemului. Din interior, coruptia nu este maligna[7]. Dar ea exista. Este mai vizibila in anumite domenii, mai ascunsa in altele.

In acelasi timp, din interior, pentru cei constienti, coruptia este mult mai malefica decat poate parea pentru cei din afara deoarece arunca o lumina negativa asupra intregului sistem, fiind afectati astfel cei integri, cei neatinsi de virusul coruptiei, cei care, dimpotriva lupta pentru o justitie curata si credibila.

Totodata, diferenta dintre perceptia interioara si cea exterioara a coruptiei sistemului judiciar se manifesta si in planul formelor de coruptie. Din afara, coruptia sistemului juridic se traduce prin luare de mita, trafic de influenta, primire de cadouri, frauda, santaj. Din interior, pot fi percepute si alte forme ale coruptiei[8]. Vor fi amintite atunci cand vom aborda cauzele fenomenului.

Pentru ca de bun simt in orice discutie este sa definim notiunile cu care operam, ne vom insusi o definitie cunoscuta: „coruptia[9] este folosirea abuziva a puterii publice incredintate, pentru obtinerea de beneficii personale.” Pentru a vorbi despre coruptie nu este necesar ca beneficiile sa fie doar de natura financiara. Este suficient ca avantajele sa fie si de alta natura[10].

II. Analiza problemei

Pot fi identificate doua categorii de cauze: subiective si obiective.

 

Cauzele subiective. Exista coruptie si in sistemul judiciar pentru ca si acesta este compus din oameni. Oamenii in genere presupun si slabiciuni, cunosc nevoi, unele nesatisfacute, ce se cer a fi impacate. Uneori mijloacele prevazute de lege nu sunt suficiente pentru satisfacerea diverselor nevoi. In acest moment, cei neimpacati cu optiunea facuta (pentru un mod de viata social, moral, pentru profesia de magistrat, grefier), fie pasesc in afara legii (coruptie sporadica/ocazionala), fie acumuleaza frustrare.

Cu regret, consideram ca aceste cauze nu pot fi eradicate. Aceste inclinatii, aceasta neimpacare cu statutul de actor al sistemului judiciar (care, poate idealist vorbind, ar trebui sa fie exemplu pentru societate si din acest motiv ar trebui sa nu inglobeze astfel de caractere) nu pot fi inlaturate, nu pot fi rupte de persoana corupta. In forul interior al fiecaruia nu poate face curatenie nimeni[11].

Pe de alta parte, trebuie spus ca ispita este la tot pasul: darea de mita este consecinta generalizarii „spagii” la nivelul intregii societati. Astfel se explica de ce sunt situatii in care, dupa ce li se da dreptate, unii justitiabili se grabesc sa ofere magistratilor atentii (sub diferite forme). Acestia (mituitorii) sunt foarte debusolati, mirati atunci cand magistratul ii refuza ferm si chiar deranjat.

Cauzele obiective. Acestea sunt legate de reglementarea, organizarea si functionarea sistemului judiciar. Cauzele obiective pot fi imputate sistemului, celor responsabili cu administrarea si managementul acestuia.

La inceputul prezentarii acestui tip de cauze trebuie sa clarificam un aspect: coruptia este o infractiune calculata rational si nu comisa sub impulsul unei pasiuni irationale. Oamenii se angajeaza in acte de coruptie atunci cand riscul este scazut, adica penalizarile sunt blande si recompensele mari[12]. Apoi, se ia mita pentru ca se da mita. In foarte putine cazuri coruptia se datoreaza solicitarii, pretinderii de mita. De cele mai multe ori, daca se ia mita este pentru ca se da, se ofera mita.

Printre cauzele obiective amintim lipsa de obiectivitate la selectarea judecatorilor, procurorilor si a personalului auxiliar. Selectarea acestor persoane doar pe baza de interviu creeaza cadrul prielnic pentru manifestarea coruptiei in forma favoritismului[13]. Realizarea transferurilor, delegarilor, detasarilor pe criterii subiective, de cele mai multe ori necunoscute sunt de asemenea cauze ale coruptiei.

Coruptia in forma darii de mita si a cumpararii de influenta in sistemul judiciar este cauzata si de lipsa culturii juridice a celor din afara sistemului care cred ca asa se rezolva lucrurile. Se aude foarte des de situatii in care avocatii, justitiabilii se prezinta la arhiva pentru studierea dosarelor si, desi aceasta se intampla cu o saptamana inainte de sedinta, li se raspunde ca dosarele sunt la judecator pentru a-si vedea sedinta. Reamintim ca potrivit Regulamentului de organizare interioara a instantelor judecatoresti, dosarele sunt aduse judecatorului spre studiere cu doua zile inainte de termenul de judecata.

Incompetenta (tradusa in solutii care contrazic in mod flagrant legea) face ca omul de rand, justitiabilul sa nu mai aiba incredere in ce va spune judecatorul la finalul procesului astfel incat chiar si atunci cand stie ca are dreptate potrivit legilor ofera/este dispus sa ofere mita judecatorilor pentru a fi sigur pe solutie. Asa se ajunge la mita oferita pentru ’’ungerea sistemului’’

Inertia sistemului, slaba implicare a membrilor cu functie de executie in activitatea instantelor reprezinta o alta cauza a coruptiei in sistemul judiciar. Presedintii de instante, desi sunt incorsetati in dispozitiile legii, sunt foarte tolerati de ceilalti judecatori atunci cind cei dintai calca pe langa lege[14].

Mecanisme ce perpetueaza existenta coruptiei. Existenta coruptiei se perpetueaza prin slaba implicare a membrilor sistemului judiciar, prin lipsa unui interes real in eradicarea coruptiei, prin lipsa unei strategii pe termen lung in ceea ce priveste prevenirea, combaterea, pedepsirea coruptiei in sistemul judiciar.

Grad de extensie, profunzime. Coruptia in sistemul judiciar nu este maligna. Nu exista retele mafiote. Luarea de mita este o actiune ce presupune doua persoane (mituitorul si mituitul) maxim 3, 4 persoane (intre care se numara persoane intermediare care fie doar intermediaza mita, fie sunt raspunzatoare si pentru trafic de influenta).

 

Concluzii. La nivelul sistemului coruptia este o boala in privinta careia trebuie sa se depuna eforturi pentru prevenire si eradicare. Trebuie elaborata o strategie pe termen lung, realizata in comun de puterea politica (responsabila cu legiferarea), reprezentanti ai sistemului judiciar (cei direct interesati) si de societatea civila (careia i se datoreaza mult din ceea ce s-a realizat si pana la acest moment in lupta impotriva coruptiei). Pentru a avea succes, este necesara si vointa administratiei centrale a sistemului judiciar, dar este absolut indispensabila lupta individuala a fiecarui membru al sistemului judiciar.

III. Solutii practice

In lumina celor ce vi le-am invederat pana la acest moment, credem cu tarie despre coruptie ca nu trebuie perceputa ca o simpla neregula sau ca fapta unor ticalosi. Secretul succesului reformei consta in schimbarea politicilor si a sistemelor, nu in vinarea vinovatilor[15], adaugarea de noi legi si regulamente sau chemarea la reforma morala[16].

1. Pentru diminuarea fenomenului, trebuie inceput prin a accepta aceasta realitate dezamagitoare, prin a nu ascunde faptul ca exista coruptie si in sistemul judiciar. Aceasta acceptare trebuie sa vina si din partea garantului independentei justitiei (Consiliul Superior al Magistraturii), dar si din partea membrilor de rand ai sistemului (trebuie incurajata combaterea participativa).

Acceptarea din interior trebuie urmata de continuarea, accentuarea campaniilor de descurajare a darii de mita (inclusiv prin postarea de afise, pliante in incinta forului in care se realizeaza actul de justitie, materiale prin care sa fie indicate institutiile, numerele de telefon la care se pot adresa cei care pot demasca fapte de coruptie). Lupta, din interiorul sistemului, impotriva coruptiei va avea succes si va reusi sa comunice si in exterior rezultatele numai in masura in care sistemul judiciar va fi transparent, va comunica si va relationa cu publicul caruia i se adreseaza.

In asigurarea transparentei, purtatorii de cuvant ai instantelor vor juca un rol deosebit de important. Sunt de salutat si de incurajat editarea de manuale in acest domeniu[17], realizarea de seminarii, cursuri de specializare. Este ideal daca un judecator, membru al instantei, ajunge sa fie un bun comunicator, un specialist in comunicare, un bun purtator de cuvant. Insa cand la nivelul instantei nu exista oameni potriviti pentru relatia cu publicul, consideram ca ar fi benefica angajarea unor specialisti in comunicare.

2. Pentru diminuarea coruptiei este stringenta gandirea si punerea in practica a unei politici de personal coerente si eficiente. Trebuie sa se aiba permanent in atentie cele doua pericole care pandesc sistemul judiciar si care favorizeaza coruptia: deficitul de personal si calitatea scazuta a celor cooptati in sistem fara testare. Acolo unde volumul de munca nu permite in mod normal, firesc, uman o studiere corecta, atenta, eficienta a dosarelor, se va deschide portita spre coruptia de „sensibilizare”, „de ungere a sistemului”. Pe de alta parte, incompetenta va merge intotdeauna in tandem cu coruptia. Un incompetent devine mult mai usor vulnerabil si in final corupt.

Amintim in acest context cele retinute in raportul intermediar al Comisiei catre Parlamentul European si Consiliu: „Aproximativ jumatate din recrutarile in sistemul judiciar au urmat o procedura ad hoc, pentru a asigura ocuparea rapida a posturilor vacante existente. In aceste cazuri, posturile vacante au fost ocupate pe baza de interviuri si de experienta de munca, fara a controla calificarile sau pregatirea noului magistrat.”

Pentru diminuarea impactului insuficientei personalului, sunt de urmat si masurile de prevenire si reducere a incarcaturii instantelor, propuse prin Recomandarea Comitetului Ministrilor nr. 12 din 1986.

3. Nu in ultimul rand, pentru limitarea gradului de extensie si profunzime a coruptiei in sistemul judiciar, trebuie marit gradul de responsabilizare, trebuie inasprite penalizarile pentru faptele de coruptie, trebuie distrus „cultul impunitatii”.

Din acest punct de vedere, opinam in primul rand pentru angajarea raspunderii patrimoniale a judecatorilor si procurorilor. Reaua credinta a judecatorilor, in baza careia este posibila angajarea raspunderii judecatorilor si la acest moment, ascunde in majoritatea cazurilor existenta unei fapte de coruptie. In foarte rare cazuri ne putem imagina ca reaua credinta, intentia grava sa fie pur gratuita, malitioasa.

Desi poate parea desueta, desi se poate accepta ca a fost prea des si prea facil uzitata, „prinderea pestilor mari” este expresia care se impune tradusa in practica si in vederea combaterii coruptiei din sistemul judiciar. Cat timp evaluarea coruptiei se va limita la simplele si prea putin semnificativele cazuri de dare/luare de mita[18] si nu va privi si cazurile mai ascunse de coruptie (folosirea puterii conferite de functia de executie/de conducere in alte scopuri decat financiare), fenomenul coruptiei se va desfasura in continuare nestingherit.

Mult mediatizatul caz C. din Piatra Neamt[19], desi minor prin prisma sumei de bani solicitata, este foarte grav pentru ca de aceasta data judecatorul a fost cel care a pretins suma de bani (judecatorul a fost condamnat la 3 ani de inchisoare, cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei, pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 254 alin. 1 C.pen., raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, prin sentinta penala nr. 88/04.12.2006, pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti, definitiva prin decizia penala nr. 3487/27.06.2007 a Sectiei penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie).

Din recentul raport (privind activitatea desfasurata in anul 2007) al Directiei Nationale Anticoruptie[20], se observa ca sanctionarea coruptiei in justitie este foarte blanda, caracterizandu-se prin pedepse cu suspendarea executarii, retinerea circumstantelor atenuante[21].

 

IV. Rezultate asteptate

Solutiile practice propuse in sectiunea anterioara nu sunt inventate de noi. Au mai fost propuse. Important e ca cele asternute pe hartie sa se regaseasca si in practica. Daca se va dori si se va urma realmente un astfel de plan de actiune, asteptam rezultate din doua directii:

1. In primul rand ne dorim o imbunatatire a imaginii justitiei. Ne asteptam ca justitia sa nu mai fie asociata cu o coruptie generalizata. Acest rezultat se va putea obtine in masura in care se va accepta din interior ca exista coruptie, se va dori eradicarea coruptiei, se va lupta din interior pentru acest scop. O imbunare a imaginii sistemului judiciar se va realiza prin asigurarea transparentei sistemului judiciar, printr-o buna comunicare sistem judiciar – societate, public, justitiabili. Ne dorim si asteptam o imagine mai buna a justitiei pentru ca nu e suficient sa nu existe coruptie sistematica in sistem, ci e necesar ca publicul sa creada intr-un sistem judiciar necorupt si necoruptibil.

2. In al doilea rand, speram intr-o constientizare a efectului devastator pe care il poate avea coruptia sistemului judiciar la nivel social, economic, politic. Aceasta constientizare, insotita de un plan coerent de actiune, de punerea in practica a umilelor masuri creionate mai sus, va conduce cu siguranta la un numar mai mic al cazurilor de coruptie. Nu putem fi intr-atat de optimisti incat sa speram intr-o exilare totala a coruptiei din sistemul judiciar, dar avem credinta ca fenomenul coruptiei poate fi redus.

Aportul fiecarui magistrat este necesar si se poate traduce prin participarea la realizarea politicilor publice in sistemul judiciar, prin comunicarea punctelor de vedere atunci cand sunt solicitate in diverse sondaje, prin dezaprobarea, respingerea celui mai mic act de coruptie ce se poate prefigura la orizont. Orice magistrat poate contribui la ameliorarea fenomenului analizat[22]. Un prim pas este acela de a-i pasa. Al doilea, este acela de a se implica. Apoi, tine de imaginatia si puterea fiecaruia.


[1] Am fost foarte surprinsi, dar deloc reticenti in a aborda acest subiect, dat fiind faptul ca acest concurs a fost lansat la scurt timp dupa ce Consiliul Superior al Magistraturii a taxat un demers asemanator. Facem trimitere la Hotararea Plenului, nr. 71/24.01.2008 ce poate fi lecturata la: http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/12_02_2008__14157_ro.pdf

[2] http://cristidanilet.wordpress.com/2008/01/07/coruptia-judiciara-1

[3] Cu toate acestea, dupa lansarea concursului pentru care realizam prezenta lucrare, presedintele Curtii de Apel Cluj, membru al Consiliului Superior al Magistraturii a afirmat: ’’Coruptia in sistemul judiciar exista, ea nu este un fenomen, dar este la fel de periculoasa chiar daca este un singur caz, repet, pot fi mai multe’’ (pentru intregul articol aparut in presa centrala, a se accesa:  http://www.curentul.ro/index.php/Actualitate/Presedintele-Curtii-de-Apel-Cluj-a-confirmat-ca-exista-coruptie-in-justitie.html )

[4] Codul de Conduita al Celor Imputerniciti cu Executarea Legii in cadrul ONU, Conventia civila privind coruptia, in cadrul Consiliului Europei, Comunicarea Comisiei catre Consiliul European, Parlamentul European si Comitetul Economic si Social cu privire la strategia comprehensiva a UE impotriva coruptiei (2003), in cadrul Uniunii Europene.

[5] Codul penal, Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie.

[6] Adoptata prin Hotararea de Guvern nr. 232/2005

[7] Potrivit unui sondaj recent „Spre deosebire de cetateni, oamenii din sistem, ca grefierii de exemplu, nu-i percep insa pe judecatori, procurori, avocati sau politisti ca fiind corupti.”: http://www.hotnews.ro/stiri-esential-2240076-sondaj_gallup_cetatenii_plang_coruptia_din_justitie_avocatii_politisti_iar_judecatorii_vechimea_sediilor.htm

[8] Insa putem afirma ca tipurile de coruptie presupuse din afara sunt la fel de ascunse si din interior. Adica nici din interior nu se poate afirma cu certitudine (in baza unor probe) ca X este corupt (ca ia mita).

[9] In DEX, Editia din 1998, coruptia inseamna abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. In limba latina, corruptio, -onis, se traduce prin stricare, corupere, iar corrumpo, ere, rupi, ruptum se traduce prin a distruge de tot, a nimici, a ruina

[10] A fost formulata chiar si o formula: C = M + P – R, ceea ce inseamna: coruptia egal monopol de putere plus puterea discretionaraa oficialilor minus responsabilizare. Pentru mai multe detalii, va invitam sa cititi: Robert Klitgaard, Ronald MacLean-Abaroa, H. Lindsey Parris, Orase corupte, Ghid practic de tratament si prevenire, Editura Humanitas, Bucuresti 2000, p. 42.

[11] La acest moment, in ceea ce priveste judecatorii si procurorii, nici drepturile salariale nu mai pot constitui o ’’scuza’’.

[12] Ibidem, p. 43.

[13] Acesta poate consta fie in ajutorul dat celor apropiati (prieteni, cunoscuti) pentru numire in anumite posturi pe criterii ce tin de relatii de amicitie si nu de competenta: numirile in posturi ce se ocupa fara exemen sau unde probele orale sunt decisive (transferul judecatorilor la alte instante, numirea procurorilor la DNA, DIICOT, promovarea judecatorilor la Inalta Curte de Casatie si Justitie, numirea inspectorilor judiciari la CSM, numirea primului grefier la instante) sunt cele mai vulnerabile; fie sub forma nepotismului: facilitarea angajarii in sistem a sotului sau rudelor, in conditii ilegale: http://cristidanilet.wordpress.com/2008/01/18/coruptia-judiciara-5-forme-de-coruptie/

[14] Nu trebuie sa uitam definitia de la care am plecat: „coruptia este folosirea abuziva a puterii publice incredintate, pentru obtinerea de beneficii personale.” In anul 2008, intr-o judecatorie din Romania conducerea (formata din presedinte si vicepresedinte, numiti cu delegatie pentru o perioada de 90 de zile), cu acordul celorlalti doi membri ai Colegiului de conducere (care de altfel, functiona nelegal, cu un numar de doar 4 persoane, ca urmare a plecarii celui de al cincilea membru de la acea instanta) a hotarat transferul a jumatate dintre dosarele pe care le avea de solutionat (unele chiar din 2003) catre judecatorii nou veniti in instanta, cu motivatia ca astfel se realizeaza degrevarea conducerii pentru a avea posibilitatea de realizare si a functiilor de administrare si management. Nici legea de organizare judecatoreasca, nici regulamentul de ordine interioara a instantelor nu permit un asemenea ’’transfer’’ al dosarelor. Cu toate acestea, hotararea Colegiului de Conducere a fost contestata doar de catre 4 judecatori (2 direct interesati) din cei 33 ai instantei (5 direct interesati).

[15] Desigur, acestia trebuie sa fie si ei „aratati cu degetul”, dar ca efect, nu ca scop in sine.

[16] Robert Klitgaard, Ronald MacLean-Abaroa, H. Lindsey Parris, Orase corupte, Ghid practic de tratament si prevenire, Editura Humanitas, Bucuresti 2000, p. 40. In aceeasi carte, p. 9: ’’Desi coruptia face obiectul unor pasionante schimburi de opinie si poarta o incarcatura etica aparte, prevenirea ei necesita o strategie calculata la rece, ca pentru orice schimbare majora a pooliticii sau metodelor de administratie municipala. Strategia trebuie sa treaca dincolo de disputa moralizatoare, chitibusurile legislative sau platitudinile care sustin ca, daca ne-am face cu totii datoria, coruptia n-ar mai exista.’’

[17]http://alternativesociale.ro/download/AAS_General_si_particular_in_formarea_purtatorului_de_cuvant_magistrat_2007.pdf

[18] „Simple si putin semnificative” din punctul de vedere al posibilitatii de descoperire a faptelor de coruptie, al posibilitatii de realizare a flagrantului.

[19] http://2006.informatia.ro/News-article-sid-199040-titlu-Coruptie_in_Justitie___Interceptarea_anului_2006.phtml

[20] http://www.pna.ro/bilant_activitate.jsp?id=12#cap10_3

[21] Doar intr-un singur caz, 1 judecator a fost condamnat la 4 ani inchisoare, cu executare, pentru ca a pretins si primit 150.000 DM pentru a dispune punerea in libertate a unui inculpat arestat preventiv si, ulterior, pentru a dispune suspendarea executarii pedepsei acestuia, cu ocazia judecarii apelului: http://cristidanilet.wordpress.com/2008/02/26/coruptia-judiciara-bilant-dna-2007-1/

[22] Exemplu de implicare gasiti la: http://www.ziua.net/blogs_view.php?data=2007-08-08&id=52

* Lucrarea a fost distinsa cu premiul I in cadrul concursului „Coruptia vazuta din interior”