2. Jurişti de care îmi este tare dor

Teza de doctorat in drept N. Steinhardt (http://www.juridice.ro/36437/teza-de-doctorat-in-drept-n-steinhardt.html)

Juristilor fermecati de stilul autorului Jurnalului Fericirii le aduc la cunostinta recenta editare a lucrarii Principiile clasice si noile tendinte ale dreptului constitutional. Critica operei lui Leon Duguit, teza de doctorat sustinuta de Nicolae Steinhardt in anul 1936.

Cartea a aparut in seria de autor Nicolae Steinhardt, iar cu acest eveniment ne-au bucurat sufletul Manastirea „Sfanta Ana” Rohia si Editura Polirom. Este o editie ingrijita, cu note, studiu introductiv si indici de Florian Roatis, cu repere bibliografice de Virgil Bulat.

Lucrarea a fost publicata pentru prima data in 1936, la o editura specializata in carti juridice (Curierul Judiciar), cand, reprezentand teza de doctorat a unui tanar de 24 de ani, a trecut aproape neobservata de publicul larg (Studiu introductiv, Florian Roatis).

A doua editie a aparut in anul 2000 la Editura Solstitiu din Satu Mare, prin osardia lui Florian Razmos. Si aceasta publicare a fost, din pacate, insotita de o „respectuoasa” tacere (Studiu introductiv, Florian Roatis).

Pentru ca si aceasta a treia editie risca sa ramana departe de ochiul juristului, aparuta la o editura nespecializata in carti juridice, pentru ca o asemenea teza nu trebuie sa lipseasca din biblioteca unui jurist, am considerat ca mare ar fi pacatul sa nu va impartasesc bucuria intalnirii acestei carti.

Iata asadar ce cuprinde lauda clasicismului oglindita in critica romantismului juridic:

            Prefata (J. Bonnecase)
            Indicatiuni
            Capitolul I. Terminologie
            Capitolul II. Autonomia dreptului
1.       Confuzia dreptului cu biologia
2.       Confuzia dreptului cu psihologia
3.       Confuzia dreptului cu morala
4.       Confuzia dreptului cu sociologia
5.       Confuzia dreptului cu economia politica
Capitolul III. Cativa teoreticieni ai dreptului nou
Capitolul IV. Rezistenta dreptului clasic
            Partea intai: Rezistenta dreptului constitutional
            Partea a doua: Rezistenta dreptului administrativ
            Partea a treia: Separatia dreptului public de dreptul privat
            Partea a patra: Raspunsul civilistilor
Capitolul V. Problemele votului
Capitolul VI. Pentru dreptul natural
Capitolul VII. Critica lui Duguit
Capitolul VIII. Rezistenta filosofiei clasice
Capitolul IX. Teorii si rezultate
Incheieri

In acelasi volum veti intalni Addenda. Dreptul social:

1.       Opera lui Gurvitch
2.       Drept social sau drept socialist
3.       Forme economice noi – identitatea dreptului social cu dreptul muncitoresc
4.       Drept social pe calea jurisprudentei
5.       Sindicatul suveran
6.       Grupuri. Grupuri. Grupuri
7.       Socialul cu orice pret
8.       Integrarea

Veti avea ocazia sa cunoasteti Referinte critice semnate de:
– Alexandru Pintescu, Universul, 29 iulie 2000
– Flavius Baias, Graiul Maramuresului, 29 iulie 2000
– Dan Claudiu Danisor, N. Steinhardt – Principiile clasice si noile tendinte ale dreptului constitutional, conferinta, Craiova, noiembrie 2000

Va doresc lectura placuta!

Despre inamovibilitate (http://www.juridice.ro/40767/despre-inamovibilitate.html)

Dragii mei, nu am putut nici de aceasta data sa va tin ascunsa poezia ce mi-a alinat sufletul. Este o lectie despre inamovibilitatea judecatorului, data noua de peste ani de marele avocat Hurmuz Aznavorian. O veti gasi, alaturi de alte nestemate, in “Excelenta legii”, aparuta la Editura Semne, Bucuresti in 2007. Cartea este prefatata de doamna avocat Ana Diculescu Sova, Editia, ingrijita de fiica maestrului, Aura Matei-Savulescu.

Sa ascultam asadar ce insemna inamovibilitatea in lumina perioadei interbelice:

Inamovibilitatea se pare ca ar fi unica garantie a libertatii unui magistrat. Dar trebuie sa ne intelegem de la inceput, aceasta libertate nu e acordata magistratului pentru a trai o viata individuala independenta in corpul social, ci aceasta libertate, cu garantia inamovibilitatii, avand o misiune de inalta noblete umana, trebuie sa asigure, la randul ei, libertatea altora.

Puterea de care dispune un magistrat e atat de mare incat daca i se asigura prin inamovibilitate si libertatea de constiitna si de judecata, fara garantiile unei temeinice pregatiri juridice si fara aceasta servitute in intereseul colectivitatii umane, ar ajunge sa creeze din magistrat un mic, dar periculos dictator.

Libertatea nu incape in orice suflet. Sunt suflete servile din nastere, care nu stiu sa pretuiasca libertatea, unicul sens al existentei umane.

Cine are suflet servil, nu are ce cauta in magistratura. A fi magistrat nu inseamna a fi functionar si, mai ales, functionar obedient si complice al executivului arbitrar si fara control. Spuneam candva – si rog pe cititor sa inlocuiasca notiunea de jurist cu cea de magistrat, in ce voi cita acum:

A fi jurist, inseamna a fi uman. Eu nu am cunoscut pana acum un jurist mizantrop, dupa cum nu pot intelege nici pe magistratul care are voluptatea sadica de a condamna cu orice pret.

Dreptul de a judeca – atribut divin – nu s-a conferit oamenilor decat in masura in care au dovedit ca au o intelegere indulgenta a greselilor omenesti si ca indeplinesc aceasta misiune cu acel infinit regret al marilor pedagogi, care sunt siliti sa pedepseasca pe cei mai buni elevi, din grija si nevoia de a-i indrepta.

Sub regimurile dictatoriale, adica regimurile bunului plac, s-au verificat adevaratii magistrati, nascuti a fi magistrati.

Unii dintre ei s-au ridicat cu prilejul interpretarii si aplicarii unor legi absurde si aspre, as putea sa le numesc, cu prilejul unor legi criminale, de ura si de prigoana impotriva oamenilor, la nivelul marilor judecatori ai trecutului.

… S-ar mai putea adauga ceva?

Doar uimirea ca in facultatile zilelor noastre nu iti mai vorbeste nimeni de un Aznavorian, de un Micescu, Hamangiu, Cantacuzino. Si cati nu ar mai fi…

Opriti-va din agitatia sterila si naucitoare in care ne-am afundat si refugiati-va in cazemata bibliotecii! Doar ea ne va salva sufletul in fata istoriei pe care suntem condamnati sa o repetam caci nu avem intelepciunea ori puterea de a o intelege!